Hello there! š
Ma numesc Oana si am salvat animalute de cand eram copil. Visam sa pot sa o fac in modĀ profesionist, cum vedeam in emisiunile de rescue de pe Animal Planet. Vizualizam momentele in care as fi facut la fel si ce pedepse le-as fi dat celor care le abuzau. Ii vedeam pe cei de la RSPCA ca pe niste eroi si mi-am spus de atunci, asta sunt eu, asta imi doresc sa fiu!
Si iata-ma!
Prima mea pisica salvata a fost cand eram doar un copil si incercam sa ajut un puiut. Mergeam peste tot cu ea in brate rugandu-ma de oamenii de pe strada sa-i crute viata, sa o ia acasa. Din pacate, nu am reusit, iar posibilitati sa o iau acasa nu erau. A trebuit sa o las in fata unui magazin si am plecat cu speranta ca o gasesc a doua zi acolo, sa incerc din nou. Si am gasit-o! A doua zi, un batran care statea in zona m-a vazut cu ea in brate, a venit la mine si mi-a spus: āda-mi-o mie! Ai incredere ca va fi bine si iubita! Copiii mi-au plecat, si-au facut familii, suntem doi oameni singuri. Ne-ar alina batranetea!ā
Ochii mi s-au umplut de lacrimi de bucurie si emotie. I-am dat-o batranului si am plecat fericita acasa. Un copil de 7 ani fericit!
A doua āmisiuneā in care am realizat inca o data ca acesta este scopul meu aici, a fost cand eram Ć®n Franta, studenta Erasmus. Vazusem o pisica a nimanui in campusul universitatii si am hranit-o imediat. Din cand Ć®n cand, mergeam la ea sa Ć®i ofer afectiune, si, pas cu pas, a prins incredere in mine. La un moment dat, o studenta frantuzoaica m-a observat si a venit sa intrebe ce se intampla. I-am povestit despre cazul ei si mi-a spus ca are o prietena care si-ar dori o pisica. Am ajutat-o sa-i faca poze si sa i le arate. A doua zi am vazut ca blanoasa disparuse, iar pe holurile facultatii m-am intalnit din coincidenta cu āpartenera de salvareā. Mi-a confirmat ca i-a dat-o prietenei ei, ca acum are tot ce Ć®i trebuie si este fericita.
M-am bucurat enorm ca am fost parte din schimbarea destinului acelui sufletel!
Ajunsa Ć®n camera caminului, am Ć®nceput sa ma informez despre salvarea animalelor, despre nevoile lor si despre lumea asta.Ā Cand m-am intors in Romania, m-am angajat intr-un adapost privat si am dat piept cu realitatea. Am vÄzut ca nu este chiar atĆ¢t de roz,Ā ca lumea nu era asa cum o vedeam eu, ca un copil naiv. Uneori eram atat de epuizata fizic, incat imi doream doar sa pot dormi, dar apoi imi aminteam ca animalutele au nevoie de mine si ca asta ma determina sa lupt!
Din 2011 am salvat cu ajutorul prietenilor si fosterilor mai mult de 100 de animale/an, gasindu-le casute, si am sterilizat mii, pentru ca da, sterilizarea inseamna ca iti pasa! Datorita donatorilor care au incredere in ceea ce fac si sustin cauza pentru care militez, am putut sa ating aceste obiective! Si le sunt foarte recunoscatoare!
Pentru mine nu exista sentiment mai satisfacator decat atunci cand ajut si salvez, cand vad ca sufletele pe care le-am salvat se vindeca, sau cand au casutele perfecte cu oameni care le dau o a doua sansa, care le ofera iubire, intelegere, timp, respect, si care, la sfarsitul zilei, oricat de obositi vin acasa de la job-uri, petrec cateva ore impreuna si isi incarca bateriile pentru ca a doua zi sa o ia de la capat!
Uneori, nu noi salvam animalele, ci ele pe noi!