Lupica a fost abandonata in fata curtii unui bun prieten, in 2016, in deja bine cunoscutul sac de rafie. Era doar un ghemotoc de blanita, cu un corp firav de puiut. Prietenul meu a reusit sa o scoata din acel sac si sa-i construiasca un adapost provizoriu. M-a contactat apoi si m-a rugat sa ajut cu promovarea ei spre adoptie. Am cerut si eu ajutor din partea lui, in ceea ce priveste cazarea temporara si nu a ezitat o secunda. Am facut echipa buna, iar Lupica a stat in curtea lui pentru o luna, timp in care a primit: vizitele medicului veterinar, deparazitari, vaccinuri, microcip, carnet si pasaport.
Intr-o seara, o prietena m-a contactat intr-un mesaj privat si mi-a spus ca i-a gasit casuta Lupicai, ca verificarea acasa a mers bine si ca familia este perfecta, minunata, exact asa cum merita sufletelul asta.
Ne-am bucurat tare mult! Ne-am mobilizat si am organizat transportul spre Anglia, pentru ca acolo a plecat ea spre noua si definitiva ei casuta.
Ajunsa acolo, am primit imediat noutati despre ea. Pot spune ca am vazut, in poze, cat de frumos a crescut.
Astazi, la 4 ani de la adoptie, primesc poze cu Lupica si ceilalti 2 prieteni blanosi pe care familia i-a adoptat dupa ce s-a indragostit de ea.
Sa fii fericita, Lupi draga! <3